Rareș Găitan.

Mama era contabilă, tata pompier. Trăiam modest, ca multe familii din jurul nostru. Jucam League of Legends, făceam sport și, până pe la 13 ani, nu mă gândeam prea mult la ce urma.

Fratele meu era omul la care mă uitam pentru orice. Când a plecat la facultate, i-am simțit lipsa. Am început să mă întreb ce vreau să fac eu cu viața mea. Primul lucru de care m-am apucat a fost sala.

Rareș Găitan

Citeam tot ce găseam despre nutriție și antrenamente. Am mers prea departe și n-am știut când să mă opresc. La 14 ani am fost diagnosticat cu anorexie.

Cel mai greu a fost să văd prin ce îi trec pe cei din jur. Mi-am dorit să mă fac bine, dar a durat. E o parte din povestea mea pe care nu vreau s-o sar.

Dacă treci prin ceva asemănător, vorbește cu un medic sau cu cineva apropiat. Nu trebuie să treci singur prin asta.

În liceu eram ciudatul cu caserola. Mi-am pierdut prietenii de atunci, dar am început să citesc și să urmăresc oameni ca Gary Vee și Tony Robbins. Pentru prima dată mă gândeam că aș putea să fac ceva pe cont propriu.

Primul meu business a fost cu terci de ovăz. Îl făceam în bucătăria mamei și îl vindeam colegilor în pauze. După o săptămână aveam sute de comenzi.

La 16 ani am plecat singur la București, cu banii din terci și un laptop. Duceam porțiile la mai multe licee, pe un longboard. Într-o zi, o caserolă ecologică s-a topit. Mi-a fost atât de rușine încât i-am dat clientei o comandă gratis și am închis afacerea. Atât am știut să fac atunci.

Rareș Găitan

Rareș Găitan

Au urmat doi ani în care am încercat de toate: dropshipping, Amazon, marketing afiliat, un brand de haine. N-a mers nimic. Când a venit pandemia, m-am întors acasă. Eram pierdut și nu știam ce să fac mai departe.

Rareș Găitan

În septembrie 2020 am dat toți banii pe chiria unei garsoniere în București. Mi-am găsit trei joburi în două săptămâni, am muncit pe salariul minim și am rezistat două luni. Tot la ideea de a construi ceva al meu mă întorceam.

Postam în continuare despre ce făceam. Într-o zi m-a sunat un antreprenor care voia postări ca ale mele. I-am cerut 500 de euro pe lună. A acceptat. După o jumătate de oră m-a sunat un prieten de-al lui. Tocmai împlinisem 18 ani, așa că mi-am deschis prima firmă: o agenție de social media.

Rareș Găitan

Ajunsesem la 13 clienți și făceam totul singur. Nu aveam curajul să las munca pe mâna altcuiva. Eram aproape să renunț la afacerea pe care mi-o dorisem atât.

Am început să caut clienți în afara țării. După 500 de apeluri am semnat primul client internațional. Atunci am lăsat, pentru prima dată, pe altcineva să se ocupe de livrare. Până acolo încercasem să fiu eu toată firma.

În vara aceea am terminat liceul și am ales să nu merg la facultate. A fost alegerea mea, pentru drumul meu. Am zburat prima dată cu avionul, iar de Crăciun le-am putut lua părinților cadouri frumoase. Era prima dată când îmi permiteam asta.

Rareș Găitan

Oamenii mă întrebau cum am construit agenția. În 2022 am făcut primul meu program și am arătat ce făcusem, pas cu pas. Postasem gratuit ani la rând, iar o parte dintre cei care mă urmăreau aveau deja încredere în mine.

Anul următor am început să arăt prea mult din ce aveam. Au venit și criticile. Eram încă un puști care încerca să înțeleagă ce i se întâmplă. În echipă am avut de luat decizii grele și am învățat să conduc oameni făcând și greșeli.

Rareș Găitan

În 2024 afacerile mergeau bine, dar lăsasem deoparte sănătatea, credința și aproape tot ce nu era muncă. Mă simțeam gol.

Am început să fac loc din nou lucrurilor pe care le neglijasem. M-am întors la sănătate și la credință. Am intrat și într-un domeniu nou pentru mine, software-ul cu AI, și am început să fac conținut în engleză, pentru oameni care încă nu mă cunosc.

Rareș Găitan

Rareș Găitan